Dumitru CURCĂ
Rezumat: Cu ocazia bicentenarului nașterii lui Gregor Johann Mendel (1822-1884) a fost omagiat cel care a îmbinat în mod armonios îndatorirea de prelat și profesor, cu preocupările sale pentru matematică şi ştiinţele naturale, iar prin experiențele efectuate pe diferite soiuri de mazăre, a stabilit modul de transmitere a caracterelor ereditare la plante, punând bazele GENETICII vegetale ca știință. Plecând de la cunoașterea legilor mendeliene, se prezintă succinct realizările remarcabile ale unor cercetători români, biologi sau agronomi, din domeniul geneticii și ameliorării plantelor, care au reușit să obțină soiuri de cereale și plante tehnice de mare productivitate, cu calități superioare și cu o mai bună rezistență la boli.
La mănăstirea augustină St. Thomas din Brno, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, prelatul Gregor Johann Mendel a început experienţele privind transmiterea caracterelor ereditare la mazărea pe care o cultiva în grădina de legume a mănăstirii. Concluziile cercetărilor sale au făcut obiectul unor comunicări prezentate în anul 1862, la Societatea Naturaliştilor din Brno, care au vizat mazărea, cu mult înainte de apariţia microscopului electronic şi descoperirii acizilor nucleici. În anul 1866, în Lucrările Societății Naturaliștilor din Brno: Verhandlungen des naturforschenden Vereins in Brünn, t. IV, 1866, p. 3-47, a fost publicat articolul lui Gregor Mendel intitulat: ,,Versuche über Pflanzen-Hybriden” (tradus în ro.: „Experimente privind hibridizarea plantelor”), care a pus bazele geneticii ca știință independentă. Lucrarea sa nu a fost înţeleasă de contemporanii săi, dar, de fapt, a fost redescoperită mult mai târziu, după 35 de ani, de către botaniștii: Carl Erich Correns, Erich Tschermak şi Hugo de Vries în anul 1900, contribuind astfel la apariţia Geneticii moderne.
Mendel a constatat că din mazărea cu bobul verde încrucişată cu mazărea cu bobul galben, la prima generaţie toate boabele care apar sunt verzi. Prin urmare a dispărut pigmentul galben. Deci, când punem două însuşiri una alături de cealaltă, una din ele este mai tare, rămâne în fiinţă şi aceasta a luat numele de însuşire domimantă, iar cealaltă ascunsă, a fost numită recesivă.
Legile mendeliene sunt:
Legea 1. Gameţii sunt întodeauna puri genetic, adică conţin numai unul din factorii ereditari pereche.
Legea 2. Fiecare pereche de factori ereditari (alele) segregă independent de altă pereche de factori ereditari. Pemtru un caracter, raportul de segregare este 3/1, iar pentru două caractere rapoertul este 9/3/3/1.
Cuvinte cheie: Gregor Mendel, mazăre, genetică vegetală.
Lasă un răspuns